Originea Cuvantului Craciun.

Lingvistii au stabilit ca nu exista nici o legatura intre cuvantul crestin Craciun si sarbatoarea crestina pe care o celebram.

 Denumirea provine din dialecte tracice, unde termenul Kercum insemna ‘’butuc aprins’’.Numele propriu a derivate de la  traditia magica a aprinderii focului sacru in cea mai lunga noapte a anului, noaptea solstitiului de iarna 22 decembrie. Traditia spune ca aprinderea butucului care neaparat trebuie sa fie de brad , are ca scop intetirea focului Soarelui ce este  fara putere si care trebuie sa treaca cumpana dintre ani.Religia crestina a inlocuit Soarele din culturile pagane cu Iisus, a carui data de nastere a fost asociata cu ziua solstitiului de iarna, iar denumirea de Craciun s-a pastrat.Printre traditiile de Craciun pastrate din strabuni este si aceea ca toti membrii familiei  sa bea d is de dimineata o cana cu apa neinceputa in dup ace au pus o nuca si o moneda inauntru.In galetile din care se adapa vitele se aseaza o potcoava..In alte zone cei care si-au imprumutat lucrurile incearca sa si le aduca pe toate acasa, astfel incat sarbatoarea san u-I gaseasca cu lipsuri din gospodarie, sau sa isi achite toate datoriile pina la Anul Nou.In Bucovina, in dimineata de Craciun femeile trebuie  sa  se scalde pentru a fi curate tot anul urmator.In Ajun insa nu trebuie aruncat gunoiul chiar daca este strans si nici sa se imprumute vre-o sursa de foc pentru a nu-si zgoni norocul si respective a isi imprumuta paguba.Ardelenii pentru a  se feri de duhurile rele aseaza mac si usturoi pe colturile mesei.Traditia cere ca prima data la masa festiva de Craciun sa se serveasca carne de pasare sis a se termine cu peste pentru ca mesenii sa devina usori ca pasarea si iuti ca pestele.In ziua de Craciun copii trebuie sa manace dovleac copt pentru a fi frumosi si grasi in anul urmator.

[Inapoi]